Dacă ai avut sau ai dureri de genunchi, acest articol te va ajuta să înțelegi unele dintre cauzele durerii, dar și cum poți să scapi de ele într-un mod non-invaziv.

Genunchiul și ligamentele

Genunchiul reprezintă articulația membrului inferior la nivelul căreia gamba se unește cu coapsa. Un genunchi sanatos este acela al carei articulație este mobilă și suplă pentru a permite o bună flexia și extensie a membrului inferior. De asemenea, această articulație trebuie să fie stabilă ea susținând toată greutatea corpului.

Ligamentul încrucișat anterior, este situat în centrul genunchiului, împreună cu ligamentul încrucișat posterior. Aceste ligamente se înfășoară în jurul femurului și a tibiei, pentru a forma structura încrucișată în genunchi, care împiedică deplasarea oaselor, înainte sau înapoi. Ligamentele încrucișate furnizează stabilitate și limitează mișcările de rotație internă a tibiei, previn hiperextensia genunchiului, limitează deplasarea anterioară a tibiei în timpul flexiei genunchiului.

Accidentările ligamentului încrucișat anterior sunt, de obicei, legate de activități sportive. Cu toate acestea, entorsa, întinderea sau ruperea acestui ligament poate fi cauzată de stresul fizic repetitiv, cum ar fi excesul de pivotare sau răsucire a genunchiului.

Leziunea ligamentelor încrucișate poate să NU determine durere. Mai degrabă pacientul poate să audă un zgomot pocnit în articulație iar piciorul se îndoaie la tentativa de a sta în picioare.

DIAGNOSTIC

Pentru un diagnostic corect, medicul trebuie să efectueaze câteva teste pentru a verifica poziția diferitelor structuri în articulație. La RMN se poate detecta ruptura completă a ligamentelor, dar artroscopia poate fi singura investigație care poate detecta o ruptură de menisc.

TRATAMENT

În general pentru persoanele active se optează pentru reconstrucția ligamentului încrucișat anterior, tratament chirurgical care va fi urmat de tratamentul de recuperare postoperatorie.

La pacienții activi, deficiența ligamentului incrucisat anterior crește riscul instabilității, ceea ce poate duce la rupturi ale meniscului, la leziuni articulare și la schimbări degenerative subsecvente. Reconstrucția ligamentului recâștigă stabilitatea genunchiului, reabilitarea fiind concentrată pe obținerea mobilității și forței, menținând astfel stabilitatea.

Tratamentul non-invaziv se indică la persoanele sedentare și cele vârstnice. Pentru pacienții la care se evită tratamentul chirurgical, se optează pentru tratamentul fiziokinetoterapic cu următoarele obiective:

1. Dispariția sau ameliorarea durerii;
2. Prevenirea, dispariția sau ameliorarea inflamației;
3. Menținerea sau ameliorarea stabilității și mobilității articulare;
4. Menținerea sau ameliorarea forței și rezistenței musculare;
5. Îmbunătățirea troficității și funcționalității țesuturilor;
6. Câștigarea unei atitudini corecte ale corpului;
7. Readaptarea la gesturile uzuale și profesionale, iar dacă pacientul este vârstnic, reluarea activităților uzuale zilnice, astfel obținându-se creșterea calității vieții pacientului.

In cazul intervenției chirurgicale, kinetoterapia va debuta dupa câteva zile într-un cadru specializat sau la domiciliu sub supravegherea unui kinetoterapeut în primele 3-4 săptămâni. Recuperarea musculaturii membrului afectat necesită cel mai mult timp și se va face treptat, o recuperare musculară putând să dureze până la șase luni.

Avem în vedere recuperea mușchiul cvadriceps, care este mușchiul anterior al coapsei și care este indispensabil unei bune funcționări ale genunchiului, de asemenea ischiogambierilor (mușchii posteriori coapsei) și mușchii gambei.

În primele săptămâni de kinetoterapie se va pune mai mult accent pe refacerea deficitului de mobilitate la genunchiul operat, prin mobilizări pasive, pasivo-active și posturari, dar și pe tonifierea musculaturii, prin exerciții izometrice, fără greutate.

EXEMPLU EXERCITII DE TIP IZOMETRIE:

1. Contracții de cvadriceps;
2. Așezat cu membrele inferioare întinse, se ridică membrului afectat cu vârful tras;
3. Același ex. cu menținere 2-3 sec a membrului. Treptat, în săptămânile 3-4, în funcție de condiția fizică a pacientului se va trece la bicicletă (10-15 minute). Se va trece, în săptămânile ce urmează, la exerciții de tonifiere prin izometrie, dar folosind greutăți mici. În săptămânile 14-16 pacientul va încerca alergarea ușoară, fără schimbare de direcție, urmând ca recuperarea să fie completă în săptămânile 20-24.

EXEMPLU DE EXERCITII:

1. Genoflexiuni parţiale pe ambele picioare;
2. Ridicări pe vârfuri;
3. Fandări uşoare.